Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA SECTIA:

UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA SECTIA: BIOETICA, MORALA SI DEONTOLOGIE INCEPUTURILE VIETII UMANE SI PROBLEMELE CONTEMPORANE LEGATE DE ACEASTA Coordonator stiintific: Lect. univ. dr. Marius Harosa Masterand: ROSU RADU LIVIU CLUJ – NAPOCA 2013 1 Introducere Intalnirea dintre stiinta si teologie ne poate ajuta sa patrundem in tainele vietii umane, asa cum a fost ea impartasita omului de catre Creator si cum i-a fost inscrisa in planul dintru inceputuri si catre care ea este orientata. Dar, in acelasi timp, aceasta intalnire va trebui sa ofere raspunsuri concrete in marile probleme pe care interventia stiintei moderne le creaza atunci cand biomedicina si genetica actioneaza asupra vietii umane. Secolul XX a abundat in descoperiri stiintifice cruciale si inovatii tehnologice, continuand in aceeasi maniera si in prezent. Astfel, incercarea legiuitorului de a reglementa noile realitati sociale s-a dovedit a fi una extrem de dificila. Aceasta deoarece calificarea juridica a acestora necesita o intelegere adecvata a aspectelor stiintifice. Este la fel de adevarat faptul ca si oamenii de stiinta se confrunta cu probleme similare atunci cand trebuie sa evalueze impactul social al cercetarilor lor. Dar, daca pana acum legiuitorul a dorit sa astepte un raport clar al impactului acestor revolutionare descoperiri, astazi realizam ca ele fac parte deja din viata noastra cotidiana si cer sa fie normate1. Unele dintre cele mai controversate subiecte din timpurile noastre, au legatura cu domeniul biomedicinei. Astfel, cercetarea pe embrioni, procrearea asistata, clonarea terapeutica dar si reproductiva, interventia asupra genomului uman, crearea de hibrizi sau himere s.a, sunt cateva dintre problemele indelung dezbatute si analizate sub aspectul legalitatii si moralitatii lor. Interventiile asupra genomului uman afecteaza integritatea individului si pot ameninta chiar si specia umana. Amenintarile ce pot aparea ca urmare a utilizarii improprii a biomedicinei, vizeaza in special originea vietii omului, din moment ce aceasta face obiectul cercetarilor. Prin urmare, interesul organismelor internationale dar si al statelor cu privire la adoptarea unor reglementari in domeniu s-a dovedit a fi din ce in ce mai mare. Primul instrument juridic in domeniu cu vocatie universala a fost Declaratia U.N.E.S.C.O. privind genomul uman si drepturile omului adoptata in 1998. Documentul facea referire la demnitatea omului, la principiul cercetarii stiintifice responsabile si proclama genomul uman ca parte din patrimoniul comun al umanitatii, protejand insasi specia umana. De asemenea Conventia de la Oviedo, adoptata de Consiliul Europei in 1997, s-a dovedit a fi primul document cu forta juridica obligatorie la nivel european. Scopul adoptarii acestei conventii este de a proteja fiinta 1 Nasty Marian Vladoiu, Protectia constitutionala a vietii, integritatii fizice și a integritatii psihice, Editura Hamangiu, Bucuresti 2006, p.74. 2 umana de practicile stiintifice interzise sau de actele medicale abuzive sau deviante din punct de vedere etic. Practicile eugenice, transformarea corpului uman intr-o sursa de profit si clonajul reproductiv au fost interzise si in Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. Aceste documente, precum si altele in domeniu nu sunt insa suficiente pentru a se asigura o protectie efectiva a originii vietii umane. De aceea, ramane la latitudinea fiecarui stat al lumii adoptarea unor masuri care sa asigure o protectie adecvata intrun domeniu atat de sensibil. Textele internationale au mai mult valoarea unor criterii si linii directoare pentru reglementarile juridice ulterioare ale statelor. Pentru rezolvarea problemelor generate de progresul stiintific si de organizarea sociala a medicinei si a dreptului consideram ca “in primis” trebuie sa se raspunda la intrebarea privind valoarea persoanei, prerogativele si datoriile sale, pentru a exclude orice posibilitate de instrumentalizare. Valoarea fundamentala a vietii, transcendenta persoanei, conceptia integrala a persoanei - asa cum rezulta din sinteza valorilor fizice, psihologice si spirituale - raportul de prioritate si complementaritate dintre persoana si societate, o conceptie personalista si de comuniune a iubirii conjugale, constituie puncte de referinta solide pentru Bioetica, precum si pentru etica umana si sociala. Aceste valori trebuie sa-i ghideze pe cei ce incearca sa rezolve problemele generate de dezvoltarea stiintei biomedicale, stiinta care astazi pare animata de un entuziasm optimist al progresului, uitand de marile provocari ale bolilor iesite de sub control, de prevenirea relelor tipice societatii tehnologice, generate de exploatarea ecologica. De aceea, este necesara o antropologie filozofica de referinta care sa tina seama de persoana umana, de integritatea ei si de relatiile biunivoce care leaga persoana de conditiile existentiale: spatiul in care locuieste si timpul in care traieste si va trai. Respectarea principiilor vietii este una dintre cele mai dezbatute probleme ale lumii de astazi. Omul contemporan, urmare a slabirii increderii in fiinta sa inalt spirituala si a acceptarii unei vieti dominate de comoditate, limitata la procurarea de satisfactii materiale, manifesta o anumita inclinatie in favoarea mortii. Viata, a carei taina nu poate fi patrunsa, nu mai este inteleasa ca un dar divin. Omul decazut din aceasta mare credinta isi lasa ratiunea dominata de preceptele mortii si accepta solutiile cele mai usoare. Nevoile, greutatile specifice unei vieti, luminate de spirit, il sperie. El vrea “confort si binefacere”. “Rapus de nevoi, omul emana spiritualitate. Satisfacut de confort si binefaceri, omul se reduce pe nesimtite la animalitate. Nu este animalitatea salbatica si agresiva cu care ne-a obisnuit literatura detracatilor, obsedatilor, degeneratilor, bolnavilor si anormalilor. Nu. Este animalitatea calma, politicoasa, agreabila, profunda in ireversibilitatea ei, superficiala in psihologia si nevoile sale – 3 animalitatea domestica si generoasa pe care inca literatii nu au descris-o. Noul dusman al umanitatii nu mai este, ca in trecut, bestialitatea barbarului, ci docilitatea blanda si tampa a acelor animale domestice care reprezinta adevaratul tip omenesc (inuman, fireste) pe care il produce si reproduce civilizatia noastra exclusiv comoditara si arogant materialista”2. Capitolul I. Problema sacralitatii vietii si calitatii vietii a. Conceptia laica despre viata si calitatea acesteia Bioetica a aparut ca stiinta de granita intr-o zona conflictuala. Criza se prelungeste si in interiorul sau, in functie de cultura in care i se cere sa opereze. Progresul tehnic si secularizarea au favorizat afirmarea unei culturi in care etica sacralitatii vietii, fondata pe realitatea vietii ca dar al lui Dumnezeu si respectand finalismul natural intrinsec, se confrunta cu o etica a calitatii vietii, bazata pe respectul alegerilor autonome ale indivizilor si avand ca scop asigurarea unei tot mai ridicate calitati a vietii. Prin calitate a vietii se intelege invariabil bunastarea. Vedem aici amenintate o serie de valori ce privesc direct viata, unele citite, reductionist, in cheie materialist comunista3. Stiinta, in general, si medicina, in particular, se vad dezumanizate. Coerenta bioeticii crestine, data de Revelatia divina supranaturala, ne ofera un sistem de referinta bine fundamentat, solid si, mai ales, confirmat de viata insasi. Necesitatea principiilor bioetice ne este data si de faptul ca, progresul tehnologic si stiintific de astazi creaza omului iluzia ca este propriul si desavarsitul lui stapan, singurul lui Dumnezeu, care poate da si care poate lua viata. Aceasta tentatie mefistofelica aduce in prim plan necesitatea instituirii unor reguli care sa arate care este limita bunului simt, limita prezervarii vietii, granita dincolo de care devenim inumani, luptatori impotriva umanitatii, a vietii si a civilizatiei. Crestinismul, in special, si religia, in general, nu au pretentia ca detin monopolul adevarului si ca absolut orice exprimare publica reprezinta vointa expresa a lui Dumnezeu, dar ofera, pe baza Scripturii si a Traditiei, indrumari care calauzesc fiinta umana in istorie, astfel incat sa nu se autodistruga. Si, este un adevar, ca in lipsa respectarii unei minima moralia, stiinta naste monstri4. 2 Patapievici, Horia-Roman, Omul recent, Editura Humanitas, Bucuresti, 2001, p.136-137. 3 Parintele Juvenalie, Teroristii uterului, Editura Anastasia, Bucuresti, 2002, p. 126. 4 Stefan Florea, Bioetica Crestina. O stiinta in slujba vietii, in Revista romana de bioetica, Vol. 8, Nr. 1, Ianuarie- Martie 2010, p. 8. 4 Pe langa bioetica crestina, mai exista si o bioetica seculara5 - care se afla tot timpul in conflict - promovata de regula de catre asa numitele organizatii umaniste, marxiste si atee, care, credem ca promoveaza, nu respectul fata de viata si demnitatea umana, ci, mai curand respectul fata de o ideologie, utilitarista, stangista si atee. De exemplu, Manifestele Umaniste (1933, 1973) sustin: dreptul femeilor la avort, eutanasia si suicidul, ca si cum ai avea dreptul de a ucide, de a dispune de darul sacru al vietii impotriva vietii insasi6. Cercetatorii laici incearca sa identifice originea acestui conflict ca si al procesului pe care el il genereaza – dezumanizarea, in extinderea competentelor stiintei medicale si, deci, schimbarea obiectului ei. Aceasta ar alimenta iluzia unei alegeri etice intr-un context care e, prin definitie, non-etic. Acest context s-a nascut din extinderea terenului medicinii de la momentul conceperii pana la cel al transplantului de organe. In acest nou camp operativ, medicina a incetat sa se ocupe de suferinta unei persoane bolnave: obiectul interventiei sale a devenit ceea ce se numeste “o viata umana”. A transforma o persoana intr-o viata umana e o operatiune letala, la fel de periculoasa ca si cand Adam si Eva ar manca din fructul pomului vietii7. Nu-i un fapt nou ca bioetica zis “laica” este utopica, propunandu-si sa apere si sa afirme multe din utopiile stiintei medicale. Sunt utopii care, teoretic, par realizabile in conditiile rezultatelor cercetarii bio-medicale si bio-genetice de azi, desi realitatea n-a uploads/Litterature/ inceputurile-vietii-umane-si-problemele-contemporane-legate-de-aceasta.pdf