Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

RAPORTUR.ILE LINGVISTICE GERMANO-ROMÂNE * DE VASILE ARVINTE 1. Numărul extrem d

RAPORTUR.ILE LINGVISTICE GERMANO-ROMÂNE * DE VASILE ARVINTE 1. Numărul extrem de redus, sau, după unii, absenţa totală a elementelor vechi germanice în limba populaţiei romanizate de la Du- nărea de jos constituie una din trăsăturile importante care separă Romania răsăriteană de cea occidentală. În locul elementelor vechi germanice, româna, căci dalmata nu intră în sfera, consideraţiilor de faţă, posedă, după cum e cunoscut, numeroase împrumuturi de ori- gine slavă meridională. Superstratului germanie pin apus i se opune aici superstratul slav. Este lesne de văzut că determinanta În această privinţă au fost condiţiile istorice diferite din ,estul şi vestul Europei in perioada de la sfîrşitul Imperiului Roman. Cu toate acestea, popu- laţia romanizată din provinciile dunărene a venit în contact, cel pu- tin cu trei secole Înainte de venirea slavilor, cu neamurile germanice, al căror asalt susţinut împotriva imperiului a început tocmai în această regiune. O scurtă trecere in revistă a ştirilor istorice despre seminţiile germanice la Dunărea de jos ne va arăta că acest contact a existat într-adevăr şi că el ar fi putut să lase urme în limba română. Primul trib germanic semnalat În Peninsula Balcanică este cel al bastarnilor, care, încă înaintea erei noastre, în anii 179-178, pă- trund pînă in Dardania în incursiuni de pradă. Mai tîrziu. la anul 59 î.e.n., bastarnii se aflau la qut ile Dunării, unde sînt semnalati apoi pe vremea lui Strabon (63 i.e.n, - 19 e.n.) şi Appianus (pe la 160 e. n.). Originea lor germanică nu este întru totul sigură. După bastarni, Cassius Dia menţionează, la anul 173 e. n., pe astinqi, adică hasdingii • Comunicare ţinută la universităţile din Bonn şi Tiibinqen, in iulie 1967. An. lingv. isi. Iit., T. 19, p, 13--27, laşi, 1908. 14 VASILE /\RVINT_E_' _ __2 sau vtuuialii, care pătrund în părţile de nord ale provinciei Dacia traiană, pînă ,la. rîul Mures, După ce această provincie este părăsită de romani, vandalii îşi întind stăpînirea, între anii 274---,275, şi asu- pra Banatului, pînă .la Dunăre. Între' anii 306-337, ei stăpîneau re- giunea de pe văile riurflor Mures, Criş şi Tisa, Vandalii, ca şi semin- ţiile germanice următoare, aparţineau ramurei germanice de răsărit, care, plecînd de la gurile Vistulei, se deplasează treptat spre reqiu nea carpatică şi a Pontului Euxin, venind în conflict cu stăpînirea romană de aici. În secolul al III-Iea, în fruntea tuturor se aflau gotii. Aceştia, în unire cu alte seminţii germanice (talialii, ast(r).ingii, peii- c.inii sau bastomti, v isii, qepizii, Iietulii] şi cu alte neamuri (carpli de nea. idc, ap9Î oranii şiurugllndii, .,de. origine uralo-altaică], .atacli necbriJt)hif; ,'jD'epfn:B' ,.cu '. anul' 238;' pJQV inciîW - ,ţJtli;ln,M(jesia lnJf.1tior şi Thracia, Atacurile lor, foarte violente şi nimicitoare, durează pînă la anul 375, cînd pentru ei Se iveşte dinspre răsărit marele pericol al hunilor. Acum ei caută în grabă Un adăpost în Imperiul Roman, pe care pînă atunci îl prădasoră. Pînă la această dată, qoţii, cu aliaţii lor, luaseră în stăpînire toată regiunea de la nordul Dunării. Ei sint s,eJ;IlllaJaţi În Transilvaaia, .alătur! de vandali şi taitali, în anii 358, 3ţJ4c378" în. Mll;;nlEm.ia LMoldova'între aniţ367--369. Gra-niti;) din- ţyg H1JlJuril dEjve'sl agoţUo[ (vizigojii sau thelvingii) de (qstrOgQţiiSi:1U. grellthungii) se. afla, pînă la invazia hunilor, pe Ni stru, În" a;uu1375 S.Î<Ilt menţion,ati taifaliişi în sudul Moldovei, C;rupurimai marisa.ullli'li [nici de germaniei se aflau şi la sudul. Dunăriî, chiar înainte de venirea hunHoL(.Jniiserveau ca ostaşi în "armată romană. Chiarşiceie,Ia nordul fluviului au fost, cu intermitenţă, de pe la 8Jlul 285, toeâeiatt ai romanilor. De la o vreme, înceoînd jru secolul al JY-lea, contactels cu populaJţiaromană trebuie să. fi fost JnaJstrîll" se, cum oprobeazii, h\piul foarte .Importantal schimbării leligiei ele căJire .• goli, .. prlIladoptu'(')acreştinişrnullli, în vremea domniei lui -Va- iens/.' şi "tradui::c;rea Îl} limba gotă el Biblieii de către episcopul lor UJfilEls'(3U,7CC'383). iN(i;amul gepizilor, . despre care va fi vorba îndată, s'(:reştinat întrea64 __ 375., . . .. ' ;):rivazlcLhuni1OI'f)fodUce. 'marLpertu.rhaţii în tc)ată regiunedcle'Îa IJll.Î:lareade jos, Alun,gatL . (Cei maî )11Ulţî, de pe teritoriul dintre •• Don şi "Pl]lăre, goţii. .. trec:, în ,PerUnşula. Balc,J[ti!=ă la anul 376, Unii intră în ]:Fldta ifomană,9Jţii 'trăesc în cadrUl, rmeiorganizalii statale cu regi proprii"dintre care ,sînt . cunQscuţi: l:'ritigerus; pe)a;W6-380, J-\tha" l'lpl'icp.s,pe .1a 3O"Alaricus pe la 394--,396, Theodoricus Triarii pe la :4Ş7;".e481. SVlf Alaricus;.p", p,<:?-rte jjJl. vizigon au . plecat .' în ItaHa, tH," ,:indprlI1Epir (96)"Numtit]J.l pop,ulaţieigernlanice de Ia sudul Du" Harif spoH}şlesiinţitor dl1pă 'anul 481, cînd teritoriile vizigote din Moe sia Inferi9r ri;î.sâŢitullV,Joesiei Sup.eripr, Thra.cia şi, . în l,a) tt::;ljuced(), 11ia şi ThessaliaÎJ'ltră . substăpÎ11ir'ea oshogoţilor,' veniţi "de la nordul Dunării, sub conducerea lui Theodor.icus, fiul lui Thiudimer. 'frece- rea lor în masă il avut loc la 473, dar unii veniseră. aici ('uun secol :HAPORTURU,E 'IJNGVISTICF, GFmMANO-HOMANE mai înaine, fiind menţionaţi pentru anii :176,383, 386 În Thracia. Pînă la anul 473· grosul populatiei ostrogote trăise sub domlnaţiaohu- nllcrrpartrcipînd.calăturr.de gepizi, ca auxiharrIn armata.luiAftilai:la incursiunile acestuia, În vestul Europei. După destrămarea imperiului hun(454), în urma luptelor care au avut loc timp de 19 ani între ;un rnaşii lui Attila şi' triburHegermanice (ostrogoţii,gepizii, sadagii, su- avii şi scirii), s-a atirmat rla.mordul Dunării, în primul' rînd în Transil- vania, puterea qepizrlor. Acum nu numai .ostroqotii, dşi alte nea- muri germanice cum sînt sadagarii, scyri (sciri),cemandri"'1:ugi sint sHîţisătmacă în Peninsula Balcanică, aşezînduhse prin Moesia Inferior şi Skythia Minor, unii dintre ei, rug{i, in Thraoia, nu departe de Constantinopcle. Ostrogoţii au stăpînit ' .. teritoriiJearn.-intitq 9J viziqoţilor numai 15 ani, căci sub regele lor lheodoric (Theodoric cel Mare) cea mai mare parte dintre ei pleacă in Italia. Resturile de nea- muri. qermanice au dăinuit mai multe secole în Peninsula Balcarrică; Pe vremea lui .Iordanis, la anul 551, populatia gotă nu se romeni- zase, ci vorbea limba proprie în Moesia Inferior, în ·regiullea.oraşului Nicopolis(Nikjup). În Dobrogea, limba. qotă a trăit pînăjnprirI). jumătate a secolului al IX-lea. '.. ". • .•. . Această schiţă istorică trebuie completată cu citeva' date' despre gepizI. Din acelaşi grup germanie de răsărit, gepiziis-au deplasat spre sud-estul Europei la anul 248, părăsind teritoriul lor de la vărsarea Vistulei, şi au ajuns în nordul Daciei pe Ia 249, unde s-au .. stabilit cu Învoirea romanilor, Mai tîrziu, după părăsirea Daciei de către .Aure- Iian, gepizii ocupă teritoriul vandalilor dintre Muntii Apuseni, Tisa şi Dunăre (:n6), N?mănll()r 5reşteu r:s!urile df gepizi care vin acum de Ia gura Vistulei, Dupa a perioadă ]11 eate s-au aflat sub do. minatia hunilor (418-453), gepizi! devin stăpîni, pe toată Dacia, tra- Iană ·şi teritoriul dintre această provincie şi Tisa, Reqatul lor E\ste in continuă expansiune, astfel că pe la 4'13 el cuprindea şi regiunea Sir- miurn, iar mai tîrziu şi provincia sud-dunăreană Dacia aurellană. Re- gatul gepid va fi distrus de lonqobarzî.cuniţl cu avarli, la! anul 567. Populatia qepidă a continuat si.i trăiască în Transilvania pîn-fipţ!la mijlocul secolului al Vll-Iaa, cum o probează urrnelearh-ealoglCIil.a sud de Dunăre se aşează la anul 512 şi neamul gennanic aLh,eruJilar (H:giunea Belqradului) " ' 1 Vezi AL PhiUppide, Originea românilof, Iaşi,'1923, p, 285321, 348-.353; II, p. 346.---::150;. Ee LJamillscheg, Romania Germonica, n, Berlin nnd. Leipzig, 1935, p, 233,-266; c.. Diculescu, Die .Wanclalen unr;l dic .(lotRn in Ungarn und Rumanjen, Leipzig, 1922; id,. Die Gepiden, FOf3chung Zilf Geschichle Dazien,s im' irăhenJV!jt-· telaiter und zur Vorgeschichte des rumanJschen Vollfes, HallE:, 1922; Istoria ·Ro mdniei, 1, Bucureşti, 1960, p, 682-694,. 704:--714; .. 1, Nf;Şt.Of, Siavii .. pe teritwiui R. p, R., În lumina documentelor arheologice, în "Studii şi cerceti:irid'e istorie veche", X, Bucureşti, 19S-3,' p. 53; id" Les donYlces mchiwlogiques el le.plobIemde la formation du pe1.lple loumain, în "Rev!1e roumainfC d'hi.stoire", III. BucatEst,1915-4, p, 385, .. unIi.: Ludwig Sclrnidt, Geschichle cler deulschRn St,'imme bis zum Ausgong <fel 'v u]lierwoncle1Lwg. Dle Ostgermanen, MUnchen, 1941. 16 V ASIL!!: ARVINTE Datele istorice prezentate mai sus, ilustrînd situaţia tulbure în care se aflau provinciile dunărene în secolele III-VI, au constituit punctul de plecare pentru numeroasele lucrări asupra asa-ziselor ele- mente vechi germanice alle limbii române. În cadrul istoric descris mai sus, populaţia romanică de la Dunărea de jos a venit în contact cu seminţiile germanice cam în acelaşi timp în care un proces simi- lar avea loc şi în apus. Şi totuşi rezultatele cercetărilor asupra ele- mentelor vechi germanice ale românei sînt puţine, nesigure sau foarte controversate. Explicaţia trebuie căutată în natura contactului cu qermanicii in cele două părţi ale imperiului. La început, în răsărit ca şi în apus, au predominat raporturile de ostilitate, războinice, de pradă. Dar pe cînd în Gama, Italia sau Spania perioadei iniţiale Incordate i-a urmat o epocă indelunqată de convieţuire paşnică pe acelaşi teritoriu, termi- nată cu asimilarea noilor veniti, în sud-estul Europei, care a cunos- cut toate invaztile, formaţiile statale: germanice au fost repede spulbe- rate, fie de alte neamuri (huni, avari), fie tot de alte seminţii germa- nice, care se aflau în permanentă. luptă între e1e. De aceea, regiunea dunăreană a constituit numai pentru cîteva resturi germanice o zonă de colonizare, pentru grosul populaţiei ea a fost doar un popas în drumul spre vestul Europei: gotii au ajuns Îin Italia, sudul Franţei şi Peninsula Iberică, gepizii şi longobarzii în Italia, vandalii în Spania şi Africa uploads/Litterature/ vasile-arvinte-raporturile-lingvistice-germano-romane-pdf.pdf