Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

Introducere Filmul cinematografic ca document istoric Locul cronologic al noii

Introducere Filmul cinematografic ca document istoric Locul cronologic al noii tehnologii a cinematografiei Apariția cinematografiei, în secolul XIX, se situează, din punct de vedere cronologic, tehnologic și istoric, între fotografie și televiziune. Trecerea de la imaginea imobilă la imaginea mișcătoare a fost un pas evolutiv firesc în această dezvoltare tehnologică legată de captarea, stocarea și redarea la alt moment de timp a imaginilor reale. Se poate aprecia că, fiecare etapă parcursă, de la pictură la fotografie, de la fotografie la cinematografie și de la cinematografie la televiziune, a generat nevoia apariției celeilalte etape, într-un mod oarecum așteptat și previzibil. O altă analiză sugerează că apariția fotografiei și cinematografului ar explica marea criză spirituală și tehnică a picturii moderne din secolul XIX, prin nevoia de trecere de la exprimarea realismului formelor asemănătoare la exprimarea mișcării reale. Astfel, cinematograful reprezintă instrumentul ideal de revelare obiectivă a realității și descrie lumea înconjurătoare care, „înainte de a fi condamnabilă, există pur și simplu“ și se autoprezintă celui ce știe să o vadă iar spectatorul, are libertatea de a analiza și interpreta cu propria sa judecată, fragmentele din realitate în totalitatea semnificațiilor lor1. Privită din punct de vedere filozofic, trecerea de la imobilismul fotografiei, considerată ca o conservare a unui obiect încremenit într-o anumită clipă a timpului, precum o insectă dispărută și fixată într-o piatră de chihlimbar, la mișcarea prezentată de pelicula cinematografică, apare ca o desăvârșire în timp a obiectivității fotografice2. Fără dubiu, cinematograful cu ale sale imagini mișcătoare, la început neînsoțite de sunet, a produs o vie senzație publicului larg, căruia i-a captivat de la primele apariții atenția cu măiastră îndemânare și pricepere, vestea despre această apariție senzațională 1 André Bazin, Ce este cinematograful, Editura Meridiane, București, 1968, p. 4. 2 André Bazin, Ce este cinematograful, Editura Meridiane, București, 1968, p. 11. răspândindu-se cu rapiditate, ducând mai târziu la o dezvoltare nemaiîntâlnită a acestei “minuni noi” până la nivel de artă. Apariția cinematografului în lume Auguste și Louis Lumière sont deux ingénieurs et industriels français qui ont joué un rôle primordial dans l'histoire du cinéma et de la photographie. Sunt copiii industriașului, peintre et photographe francez Antoine Lumière, proprietarul unei uzine de aparate de fotografiat. Cei doi erau fotografi de meserie. Cependant, les frères Lumière ne sont pas les tout premiers inventeurs du ciné- matographe, bien qu'ils soient souvent cités comme tels. Le premier est un photographe polonais de Leszno, Ottomar Anschütz, en 1886 et, dès les années 1893-1894 aux États- Unis, le kinétoscope est également présenté par Thomas Edison. Auguste Lumière lui- même a dit un jour : « J'étais, avec mon frère, le créateur d'un film français, mais il y avait aussi un Polonais, un certain Kazimierz Prószyński, qui était bien en avance sur nous. En fait, Prószyński a obtenu un brevet pour son pléographe en 1894, un an avant le brevet des deux inventeurs français. Mais les grandes qualités de leur appareil ainsi que les films réalisés et leur diffusion ont immédiatement dominé le marché. Discuţia despre cine a inventat magnificul aparat este departe de a se fi terminat. Alte nume precum Thomas Edison, Louis Aimé Augustin Le Prince, Max Skandanowski, Léon Bouly etc. s-au revendicat drept inventatori ai cinematograful. Le premier film tourné par Louis Lumière est Sortie d'usine, plus connu aujourd'hui sous le nom de La Sortie de l'usine Lumière à Lyon. Il a été tourné le 19 mars 1895 16 , à Lyon rue Saint-Victor (rue actuellement nommée rue du Premier-Film). La première représen- tation privée du Cinématographe Lumière a lieu à Paris le 22 mars 1895 dans les locaux de la Société d'encouragement pour l'industrie nationale Cert este că cei doi frați au brevetat aparatul lor în 13 februarie 1895. E adevărat că un aparat cu caracteristici relativ asemănătoare fusese brevetat de Bouly câțiva ani mai de- vreme, în timp ce frații brevetau tot felul de componente din aparatul lor. Primul dispozi- tiv era folosit atât la filmare, cât și la proiecție prin adaptarea unei surse de lumină. Primul film realizat a fost Sortie de l’usine Lumière de Lyon și avea aproximativ 46 de secunde în care se redau câteva scene cu muncitori plecând de la fabricile Lumiere din Lyon. Filmul precum și celelalte scurt metraje realizate de cei doi frați sunt în alb-negru și mute. Apariția cinematografiei în România Noua tehnologie cinematografică utiliza un aparat optic cu cameră obscură pentru înregistrarea și redarea imaginilor. Imaginile erau captate pe o peliculă fotografică, lungă, rulată pe un tambur. Înregistrarea ca și redarea imaginilor se făcea manual cu o manivelă, de către un operator, singura diferență fiind că, la redare se utiliza lumina unui bec pentru proiectarea imaginilor. Un factor tehnologic, favorizant acestei noi apariții, a fost utilizarea energiei electrice și a becului cu incandescență, de asemenea tehnologii noi, recent apărute în epocă. Astfel, prima centrală electrică de curent continuu apărea la București în anul 1882, situată pe Calea Victoriei, în locul actualei Biblioteci Centrale Universitare, și asigura iluminatul primelor obiective situate în vecinătate, Palatul Regal, fațada Teatrului Național iar mai apoi a Palatului Cotroceni, în același an în care Thomas Alva Edison punea în funcțiune, la New York, prima centrală electrică din lume3. Autour de 1900, les discours des journalistes et inventeurs concernant les technologies du son cinématographique sont enthousiastes et prophétiques. Cet article analyse l’évolution des écrits, journalistiques puis historiques, concernant ces techniques du son. Le lyrisme associé aux images sonorisées avant 1914 pousse les journalistes vers un langage purement promotionnel. On y trouve une fascination pour « l’illusion » devant des « personnages bien vivants ». Ces exploits techniques ont longtemps été oubliés par les historiens, alors que les séances étaient largement relayées par la presse de l’époque. Après la généralisation du parlant, la presse des années 1930 s’est avidement penchée sur le son des années 1900, pour le revendiquer sur une base nationaliste, aussi bien en France qu’aux États-Unis. Dans les années subséquentes, jusque dans les années 1980, le discours historique restera imprégné d’une vision téléologique sur le son cinématographique, tout en restant réticent devant son aspect « nouvelle technologie ». Cet article conclut donc à une transformation des discours sur le son en fonction des époques d’écriture des textes. Ce n’est que depuis les années 2000 que les sound studies se sont multipliées et diversifiées. Abstract Around 1900, the discourse of journalists and inventors around film sound technologies was enthusiastic and prophetical. This article analyses the evolution of journalistic and historical writings on these sound technologies. The lyricism associated with sound images before 1914 brought journalists to use a purely promotional language. They expressed fascination with the “illusion” of “characters very much alive.” These technological exploits have long been overlooked by historians, although screenings were well covered by the press at the time. After talking films became standard, the press in the 1930s in both France and the United States avidly took up the sound technologies of the 1900s, claiming them as national inventions. In subsequent years, right up until the 1980s, historical discourse remained imbued with a teleological vision of film sound while remaining reticent towards its “new technology” aspect. This article thus concludes 3 Dorel Banabic, Istoria tehnicii și a industriei românești, vol. 2, Electrotehnica, energetica, transporturile și învățământul tehnic, Editura Academiei Române, București, 2002, p. 11. that discourse on sound was transformed according to the era in which a text was written. It is only since 2000 that sound studies has grown and become more diverse. Article body Pendant longtemps, l’histoire du cinéma a commencé autour de 1895 et la « naissance du cinéma », avec les travaux mettant au point le Kinetoscope d’Edison et le Cinématographe des frères Lumière. Cette vision anthropomorphique et téléologique a disparu des travaux scientifiques. Les historiens du cinéma englobent dorénavant l’évolution technique dans une série de processus d’innovation encadrés par des éléments économiques et culturels. La technologie du son au cinéma ne fait pas exception. En ce qui a trait aux images en mouvement, par exemple, si on analyse le rapport entre audio et visuel, il est nécessaire d’observer ce qui se déroule avant les années 1890. De plus, la technologie de la reproduction du son est antérieure à celle de la reproduction mécanique des images en mouvement. On trouve un discours critique, journalistique et historiographique lié au phonographe (1877) près de vingt ans avant celui qui analyse le Cinématographe, le Bioskop et le Kinetoscope. Giusy Pisano fait pour sa part démarrer son Archéologie du cinéma sonore (2004) dans l’Antiquité et s’attarde sur les travaux des xviiie et xixe siècles, pour s’arrêter dans les premières années du xxe siècle. Mais ce travail minutieux est récent. Pendant très longtemps, les articles et ouvrages ne prenaient pas en compte le passé technologique. Des années 1900 jusque vers 1930, l’association de la reproduction des sons avec la reproduction des images entraîna une littérature marquée par une vision optimiste et téléologique du progrès inéluctable de « l’analogie au réel » dans la reproduction de la réalité. Pendant les années 1900, la presse corporative ne se soucie pas de uploads/Science et Technologie/cinema.pdf